mereu lumea se plange. de la cel mai mic lucru pana la cel considerat cel mai mare. Nu zic ca uneori problemele ne depasesc si simtim ca nu facem fata. Insa, desi suna cliseic, trebuie mereu sa incercam sa gasim partea buna a lucrurilor, sa incercam sa ne bucuram de lucrurile mici care de fapt sunt inimaginabil de mari.
Pentru ca ne dorim mereu mai mult(*ceea ce este bine) uitam sa apreciem ce avem. Mai mereu se intampla asta. Si avem majoritatea lucrurilor care ne asigura comfortul. Stiu ca poate nu va intereseaza sa o faceti, dar ganditi-va ca in anumite locuri ale lumii sunt oameni care beau apa din balti, care mananca orez zilnic, care strabat multi kilometrii ca sa citeasca dintr-o singura carte, care muncesc de la varste dureros de mici ca sa poata sa traiasca. Si dupa ce va imaginati toate aceste lucruri, vizualizati cum acesti oameni, la sfarsitul zilei, zambesc si se bucura.
Am observat ca nu mai stim sa ne bucuram. Si cautam miracole de genul "hai sa castig la lotto". Miracol este tot ce ne inconjoara. Miracol este ca traim, miracol este ca simtim, ca atingem, ca iubim, ca auzim, cantam, desenam, admiram, alergam, exprimam. Noi, in sine, suntem miraculosi! Tot ce vreau sa spun este ca fericirea este nu numai o stare de spirit, ci si una mentala, si poate fi (aproape :P ) constanta daca invatam sa punem mereu ce e bine inainte de toate. Si sa zambim, sa radem, sa iubim de cate ori ni se ofera ocazia, cu orice pret :)
Viata e frumoasa, e insorita, e plina de fluturasi si de flori, si este a noastra de trait!
