zambete

mereu lumea se plange. de la cel mai mic lucru pana la cel considerat cel mai mare. Nu zic ca uneori problemele ne depasesc si simtim ca nu facem fata. Insa, desi suna cliseic, trebuie mereu sa incercam sa gasim partea buna a lucrurilor, sa incercam sa ne bucuram de lucrurile mici care de fapt sunt inimaginabil de mari.
Pentru ca ne dorim mereu mai mult(*ceea ce este bine) uitam sa apreciem ce avem. Mai mereu se intampla asta. Si avem majoritatea lucrurilor care ne asigura comfortul. Stiu ca poate nu va intereseaza sa o faceti, dar ganditi-va ca in anumite locuri ale lumii sunt oameni care beau apa din balti, care mananca orez zilnic, care strabat multi kilometrii ca sa citeasca dintr-o singura carte, care muncesc de la varste dureros de mici ca sa poata sa traiasca. Si dupa ce va imaginati toate aceste lucruri, vizualizati cum acesti oameni, la sfarsitul zilei, zambesc si se bucura.
Am observat ca nu mai stim sa ne bucuram. Si cautam miracole de genul "hai sa castig la lotto". Miracol este tot ce ne inconjoara. Miracol este ca traim, miracol este ca simtim, ca atingem, ca iubim, ca auzim, cantam, desenam, admiram, alergam, exprimam. Noi, in sine, suntem miraculosi! Tot ce vreau sa spun este ca fericirea este nu numai o stare de spirit, ci si una mentala, si poate fi (aproape :P ) constanta daca invatam sa punem mereu ce e bine inainte de toate. Si sa zambim, sa radem, sa iubim de cate ori ni se ofera ocazia, cu orice pret :)
Viata e frumoasa, e insorita, e plina de fluturasi si de flori, si este a noastra de trait!

creste sufletul

Eram ieri in statia de autobuz din marasti si asteptam obosita 18. Geanta mea ascundea o punga de bomboane de pom in ea. In statie era un baietel cu bunicuta lui. Iar eu ma tot certam pe mine (in minte, nu sunt chiar ASA de nebuna) ca nu am curaj sa ii dau bomboane si sa ii zic ca sunt tot de la mosu', Si ma tot rugam de mine- apare un norisor deasupra mea:
"Hai ma, da-i bomboanele, o sa se bucure"
"Ar fi super tare sa i le dau dar mi-e rusineeeeee"
"Ooooof, ce tampita esti!" (end of norisor deasupra capului)
Si incepe bunicuta sa vorbeasca cu mine (YeeeeeeeY). Si i-am dat bomboane baietelului, bomboane pe care mi le daduse Mosu' sa i le dau. Zambet pur de copilas :X:X:X
Vine si 18. Ne urcam, si eu, si bunicuta si baietelul.
Trei copilasi in 18:
"Mi-a adus Mosu' bomboane :D:D:D"
"Imi dai si mie ca eu nu am mancat asa bomboane "
"Da (un da pur, fara politete in el)"

Si fericire transmisa :) si sentiment. si Craciun

e frumos sa iti ingrijesti sufletul de copil. si niciodata sa nu uiti de el.
v-ati gandit vreodata cat de pura e bucuria de copilas? e atat de usor sa fii fericit cand esti mic :)

si rasetul lor... care e molipsitor, cred ca e cel mai bun lucru molipsitor din lume :P

eu ador sa inchid ochii si sa ma 'uit' la soare, sa simt vantul, sa vorbesc cu porumbeii or any chiut animal :P, sa miroasa a primavara, sa vad oameni colorati, sa ninga, sa primesc zambete si imbratisari, sa ascult melodii cu ochii inchisi, sa cant cu prietenele mele 'afonic' dar atat de frumos...

si cateodata ma sperii de cat de frumoasa e viata. Ma bucur :)

Shmileeeeeeeee >:D<

chu chu chu

ne confruntam mereu cu situatii cu care mereu ne-am imaginat ca vom da nas in nas si aveam si scenariul perfect, vorbele exacte pe care aveam sa le rostim pentru ca totul sa iasa cu bine... neah... nu merge asa, am i right? mereu cand sunt neindreptatita de catre cineva, ma gandesc cum acea persoana vine ca si cum ar avea camasa curata cand de fapt se stie ca petele sunt duse cu clor, but the memory remains :P. si ma uit si ma tot gandesc cum afiseaza zambetul ala meschin pe fata lor...

desigur, nu v-ati fi imaginat ca situatia la care eu fac referire e ca m-au prins astazi controlorii in tramvai si mi-au dat amenda :">,,, my first time 8-> :))