creste sufletul

Eram ieri in statia de autobuz din marasti si asteptam obosita 18. Geanta mea ascundea o punga de bomboane de pom in ea. In statie era un baietel cu bunicuta lui. Iar eu ma tot certam pe mine (in minte, nu sunt chiar ASA de nebuna) ca nu am curaj sa ii dau bomboane si sa ii zic ca sunt tot de la mosu', Si ma tot rugam de mine- apare un norisor deasupra mea:
"Hai ma, da-i bomboanele, o sa se bucure"
"Ar fi super tare sa i le dau dar mi-e rusineeeeee"
"Ooooof, ce tampita esti!" (end of norisor deasupra capului)
Si incepe bunicuta sa vorbeasca cu mine (YeeeeeeeY). Si i-am dat bomboane baietelului, bomboane pe care mi le daduse Mosu' sa i le dau. Zambet pur de copilas :X:X:X
Vine si 18. Ne urcam, si eu, si bunicuta si baietelul.
Trei copilasi in 18:
"Mi-a adus Mosu' bomboane :D:D:D"
"Imi dai si mie ca eu nu am mancat asa bomboane "
"Da (un da pur, fara politete in el)"

Si fericire transmisa :) si sentiment. si Craciun